(sau un caz de înțelegeri anticoncurențiale în materia drepturilor de autor)
Știrea zilei pare a fi aceea privind amenda considerabilă aplicată de Consiliul Concurenței unui număr de 6 edituri de renume din țara și unei asociații a editorilor pentru înțelegerea anticoncurențială a acestora împotriva Bookster.
Ceea ce m-a fascinat nu este neapărat intervenția Consiliului Concurenței, cat mai ales chestiunea intriganta a drepturilor de autor implicate.
După prima știre citită am fost curioasa să văd ce e Bookster. Din site-ul lor am înțeles rapid că reprezintă un fel de biblioteca online la care companiile cumpăra abonamente (am încercat pentru 8 salariati și a ieșit un abonament de 12 Euro plus TVA pe luna, care ar trebui asumat pentru 12 luni) și apoi salariații lor au acces (nu știu dacă limitat sau nelimitat și pe ce perioade de timp) la lucrări.
Am deschis apoi legea bibliotecilor (avem o astfel de lege – 334/2002) să văd dacă o biblioteca poate fi privată și eventual cu plata. Am constatat că bibliotecile pot fi de drept public sau de drept privat și doar în bibliotecile de drept public consultarea colecţiilor şi a bazelor de date proprii este gratuită.
Per a contrario, în bibliotecile de drept privat consultarea poate fi cu plata.
Deci Bookster, un fel o biblioteca privată, poate stabili abonamente pentru consultarea cărților.
M-am gândit apoi la poziția editurilor și evident a autorilor care au scris acele cărți.
Apropo, ar trebui sa vorbim și despre autori, nu doar despre edituri. Pentru ca fiecare carte este scrisă de un autor ale căror drepturi sunt protejate prin lege internă și prin convenții internaționale.
M-am îndreptat spre legea drepturilor de autor, pentru că potrivit ei (8/1996) fiecare autor are dreptul de a autoriza de a interzice (după cum vrea) reproducerea și distribuirea unei opere, precum și închirierea unei opere și respectiv împrumutul unei opere.
Adică la o prima citire împrumutul unei cărți e la aprecierea autorului ei, autor care poate decide publicarea unei cărți (adică reproducerea și distribuirea operei), dar nu înseamnă ca e de acord automat cu închiriere și împrumutul operei, chestiuni total diferite.
Legea mai arată că autorul își poate ceda acest drept unei edituri.
Aceeași lege 8/1996 are dispoziții speciale privind împrumuturile și bibliotecile:
„(1) Prin împrumut, în sensul prezentei legi, se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop.
(2) Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului şi dă dreptul acestuia la o remuneraţie echitabilă. Acest drept nu poate face obiectul unei renunţări.
(3) Remuneraţia echitabilă prevăzută la alin. (2) nu se datorează în cazul în care împrumutul este realizat prin bibliotecile instituţiilor de învăţământ şi prin bibliotecile publice cu acces gratuit.”
Am citit și am avut o revelație : împrumutul trebuie să fie pur gratuit – fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect.
Și ma regrupez și ajung la concluzia ca Bookster nu împrumută cărți, ci le închiriază, deoarece are un avantaj economic indirect dat de abonamentele plătite lunar de cele „+1300 de companii”, cum zic ei pe site-ul lor.
Are legea 8/1996 text și pentru asta : „Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere”.
Dar la închiriere nu se mai poate fără acordul autorului, ca la împrumut. La închiriere este necesar acordul expres al autorului, pentru ca toate excepțiile și remunerația echitabilă de la împrumut nu sunt reglementate și la închiriere.
Deci cel ce vrea sa facă închiriere de carte trebuie sa negocieze cu autorul (sau cu cel care a preluat dreptul autorului, de exemplu o editura) condițiile închirierii. Dacă doar cumpăra un exemplar de carte, fizic sau online, nu îl poate inchiria pur și simplu.
Și am ajuns așa să mă gândesc că de fapt Bookster a reclamat editurile la Consiliul Concurenței afirmand ca acestea s-au înțeles între ele, nelegal, cu privire la condițiile în care sa permita sau nu lui Bookster accesul la închirierea sau poate împrumutul de carte.
Din păcate căutările mele pe net nu m-au dus până acum la vreo informație mai concreta cu privire la fapta imputata de Consiliul Concurenței celor 6 edituri și Asociației lor. Ar fi relevant sa vedem descrierea exactă a faptei. Probabil în zilele următoare vom vedea știri mai detaliate cu privire la aceasta chestiune.
Pană atunci închei zicând că, din punctul meu de vedere, sumar conturat azi, discutam de un teritoriu fragil, drepturile de autor, și de protecția unor interese care nu sunt nici pe departe publice, căci Bookster nu e un serviciu gratuit de împrumut de carte, ci unul clar destinat companiilor plătitoare și angajaților acestora.